Un om de dreapta este un roman absolut

Revista Foreign Policy ne ofera o provocare interesanta lasandu-le celor din Consiliul Editorial al revistei intrebarea “Ce fel de America ne dorim?”. Au raspuns pe rand liberalii Adrian Cioroianu si Petre Roman, Zoe Petre, Sonja Biserko, Vladimir Tismaneanu, Nicoleta Ghighilicea, Sorin Adam Matei si Andrei Postelnicu. Totul capata o nuanta politica cu atat mai interesanta cu cat in paginile de dinainte regasim un studiu absolut genial al lui David Frum ( fost asistent al presedintelui Bush, actual cercetator la American Enterprise Institute) cel care sintetizeaza administratia actualului presedinte al Statelor Unite. Acesta demonteaza o serie de acuze devenite uzuale oferind explicatii cu detalii ce nu pot fi oferite decat de un om ce provine din interior. Mai multe detalii gasiti in cadrul Revistei care e consistenta, eleganta si ieftina, doar 8 lei.

Revenind la comentariile editorialistilor romani as vrea sa selectez cateva pasaje care mi s-au parut interesante pentru a va facilita conturarea unei opinii:

Adrian Cioroianu: “Cred ca America viitoarei administratii trebuie sa caute o solutie pentru aceasta important fractura dintre partizanii si adversarii implicarii pe teatre de lupta departate de casa”

Sorin Adam Matei: “O America ce isi arata muschii nu este una de care lumea nu a auzit. Dimpotriva, este acea putere care a castigat Razboiul Rece”

Vladimir Tismaneanu: “America pe care mi-o doresc, de fapt cea despre care sunt sigur ca exista, este una care va lupta in continuare pentru idealurile care au triumfat prin revolutiile anticomuniste ale anului 1989″

Andrei Postelnicu: “Foarte multe dintre reprosurile aduse Americii in ultimii opt ani nu au decat partial de-a face cu Bush si nu vor putea fi remediate prea curand, indiferent de cine va fi urmatorul rezident al Casei Albe”

Pentru a fi clari falus inseamna penis in DEX sau mataranga in limba romana usor cizelata.

Institutul Cultural Roman (ICR) a organizat pe banii statului roman doua expozitii una in Statele Unite si alta In Germania de curand in cadrul carora au fost prezentate numeroase tablouri sau picturi sau opere, greu de zis cum le-am putea cataloga. Ce reprezentau ele? Cele mai multe se imparteau in doua categorii: pornografice cu falusuri in erectie ejaculand si anti semite. Mentionez doar doua titluri din memorie:” Dumnezeu luandu-i sperma lui Iuda” si “Au murit 6 miloane de ovrei inca au mai ramas care traiesc?”.

ICR-ul este condus de Horia Roman Patapievici cel care scuipa si stergea pe jos cu romanii si Romania intr-unul din volumele sale mizerabile. Intreaga institutie este sub obladuirea lui Basescu care nu numai ca a proptit sef la ICR ( ce are rang de Secretar de Stat ) un individ gretos care nu da doi bani pe acelasi popor care l-a votat in 2004 pe Marinar, dar mai mult decat atat savureaza entuziasmat matarangile sculate de la expoziata pe care o patroneaza.

Basescu are grija sa arunce cu noroi in Guvern,sa faca presiuni asupra Justitiei sa omoare votul uninominal si sa isi umfle muschii cu Pacuraru, dar priveste incantat spre realizarile INSTITUTULUI CULTURAL ROMAN ce promoveaza Romania prin MACIUCI, EVREI MORTI SI VIOLURI. Propun sa ii dam toti cate o maciuca in toamna la alegeri lui si Mizeriei de Partid numit PDL care orcheastreaza din spatele amaratului de PRM anularea uninominalului. Si bininteles o maciulie mai mica lui Boc sa aiba cu ce sa se joace cand seful cu maciuca mare are treaba la Cotroceni cu Lenutza Santierista.

Cred ca asta e unul din motivele pentru care ne place politica. E o mocirla continua in care suntem obisnuiti sa ne tavalim si noi zilnic uitandu-ne la Realitatea sau Antena 3. Ii admir pe realizatorii de la aceste doua televiziuni pentru constanta cu care isi fac emisiunile desi nivelul discutiilor se rezuma de multe ori la “Ba pe-a matii” iar spectatorii nu raman cu multe lucruri noi dupa ce inchid televizorul. Asa ajungem sa remarcam si sa ne intereseze chiar si aspectele negative care in mod normal daca nu ar fi la televizor le-am trece la “si altele”.

1. Mi-a placut discursul lui Tariceanu si nu pentru ca a fost totalmente adevarat ci pentru ca a fost asa cum trebuie sa arate un discurs electoral: dur si triumfalist. M-a incantat interventia lui Crin Antonescu, dar mi-a provocat o greata nesfarsita discursul FSN-istului de Roman. M-au enervat ziaristii tampitii care isi puneau intrebarea de ce Tariceanu a triumfalist cand un roman e rapit in Egipt sau unde D-zeu se mai afla acum. Numai un tampit sau un om rau-intentionat putea sa puna astfel problema.

2. Mi-a displacut Ponta care are un tupeu de neam prost reusind sa o enerveze pana si pe blanda Raluca Turcanu cu replicile lui ieftine si arogante pentru ca mai apoi sa vina sa ne explice cu lacrimi in coltul ochiului ce rau o duc pensionarii. Doi oameni mai prefacuti ca Geoana si Ponta rar mi-a fost dat sa vad.

3. Mi-a facut placere sa o vad pe Birchall ingenuncheata in fata obiectului muncii si recunosc ca ii sta mai bine decat in taior. La mai multe !

Toate acestea insa ma fac sa inteleg ce campanie barbara va urma… si imi place ideea pentru ca nu exista evenimene fara incidente cu atat mai putin in politica.

Nu am sa ma apuc sa emit judecati de valoare in legatura cu un subiect atat de complex intrucat nu am inca cunostiintele necesare, dar am fost incantat sa vad emisiunea de azi a lui Stelian Tanase, cel care si-a propus sa discute despre “Istoria comunismului” ca materie de studiu la elevii de liceu si vechea dilema in legatura cu crimele impotrive evreilor.

Mi-am focalizat atentia asupra primulul subiect intrucat vreau sa imi iau masteratul in “Istoria comunismului” atunci cand va veni vremea si eram direct interesat de impactul pe care ideea implementarii unei astfel de materie inca din liceu, il va avea. S-au discutat multe lucruri interesante cu atat mai mult cu cat Stelian Tanase preda un astfel de curs la Universitatea din Bucuresti. Intrebarea emisiunii era: cat de necesara este o reintoarcere intr-un trecut intunecat si cat de interesati sunt tinerii de acest aspect.

De imposibilitatea necesitatii intelegerii istoriei m-am lovit mereu si nu intotdeauna am simtit nevoia sa ma explic, dar cred ca istoria comunismului este ceva special intrucat se apropie mai mult de profilul lucrurilor care sunt gustate de tineri: de povesti cu un caracter atat tragic sau dramatic dar si comic, desprinse din trecutul nostru recent. Nu e nici istoria indepartata a Evului Mediu si nici nu are nimic comun cu romantismul istoriei moderne. E de acum 20-25 de ani, cu martori inca in viata ce sunt capabili sa ne ofere o imagine panoramica detaliata asupra nenorocirii pe care acest curent politic a propavaduit-o in Romania.

Cat timp vor mai exista oameni care vor plange dupa traiul de inainte de 1989, Istoria comunismului va fi o necesitate care nu are nevoie de nici o alta explicatie asupra importantei sale iar ideea cu privire la studiul comunismului in liceu si in facultate este mai mult decat bine-venita.

Amatorii de fotbal de la noi din tara asteapta un nou sezon ca acum 3 ani cand Steaua si Rapid au ajuns in fazele tarzii ale Cupei Uefa, dar primele semnale primite de la echipele romanesti sunt mai degraba palide. Motivele sunt multe si pot fi descalcite in zeci de feluri. Cel mai mult ma doare de Rapid, din motive pur sentimentale si de Timisoara pentru ca a jucat bine, dar si-a compromis sansele pe o gafa de portar.

Rapid ne-a oferit iluzia an de an ca momentele minunate de la meciurile cu Hamburg, Hertha sau Feyenoord pot fi repetate. Noi am sperat pentru ca asa suntem obisnuiti. Mi s-a intamplat deseori in ultimii ani ca dupa un meci al Rapidului sa arunc fularul in dulap si sa-mi jur ca macar o luna nu ma mai uit la meciuri. Saptamana urmatoare insa, cam de joi, ma cuprindea un dor ca macar 10 minute sa ii vad pe cei imbracati in visiniu cum paseaza. Ma multumeam si sa piarda, dar macar sa ii vad jucand iar etapa ma prindea din nou emotionat asteptand asalturile Giulestinei.

Iluzia insa a continuat si anul acesta cand Rapid nici macar nu a luptat. M-am simtit tradat pentru ca nu au luptat si la sfarsitul meciului desi pierdusera si nu aratasera mai nimic, zambeau schimband tricourile cu adversarii care tocmai ii umilisera. Anul trecut, tot pe vremea asta, cand ma intorceam de la Nurnberg, un bun prieten de la RapidFans.ro imi spunea ca pe multi in doare in cur de ceea ce vedem noi in Rapid si ii intereseaza doar banii. Ma multumeam si cu ideea ca nu sunt rapidisti de mici, dar speram ca macar sa-si insuseasca cate ceva din spiritul nostru, a celor din tribune, dar nici asta nu s-a intamplat. Au ajuns ca cei de la Steaua care la gol se uita ca milogii spre loja lui Gigi Becali asteptand cu limba scoasa raspalata pentru izbanda lor. Asa nu ne putem califica la Bucuresti. Ma voi duce asa cum am fost si anul trecut si acum doi ani la meci, dar nu mai am aceeasi tragere de inima. Pacat.

Intr-o alta ordine de idei gustul amar imi este accentuat si de ceea ce a delcarat Becali la Realitatea intr-un dialog cu Vasile Turcu. Citez din memorie: ” Din cauza suporterilor care m-ai lasat cu tribuna goala, a trebuit sa dau eu milioane si milioane la sfarsit de campionat ca sa ajung in Liga Campionilor acum doi. De aia am eu probleme cu DNA-ul acum. Stii si tu”. Intamplator acum doi ani banii dati de Becali au insemnat nenorocirea Rapidului, asa cum si anul trecut banii de la cazul Bricheta ne-au aruncat afara din lupta pentru locul 1. Doi ani la rand Rapidul a fost invins de banii lui Becali…iar acel “stii tu” din finalul discutiei este relevant pentru mocirla gretoasa in care se zbate fotbalul romanesc. O mare mizerie.

Am fost la barul de pe plaja pentru a cumpara 2 ape plate si cat asteptam sa imi vine restul , un turist britanic opreste pe unul din chelneri pentru a-l intreba de o gentuta pe care o uitase cu o zi in urma pe tejghea. Initial chelnerul era nelammurit, dar amintindu-i-se ca era alba sii patrata intinde mana zambitor si o da inapoi englezului.Acesta se uita si constata uimit ca nu lipseste nici un euro din cei 1200 pe care ii avea inauntru.

Unul din prietenii mei, Vlad a cautat un loc unde sa isi faca un tatuaj permanent. Dupa ce a gasit o tanara care parea de incredere, a intrebat-o cat il costa un tatuaj ( i-a aratat si modelul ). Intrebarea domnitei a fost :” Are you from Yugoslavia?”. Raspunsul a fost un NU, uimit fara indoiala. “Ok.70 Euro”. A doua zi m-am dus doar ca sa ma conving ca era mai ieftin daca ma dadeam sarb. Pretul era de 55 de euro., cum ma asteptam.

Am vizitat Biserica Sf. Dumitru din Salonic un loc deosebit, foarte frumos in ciuda faptului ca a fost daramat in numeroase randuri. Chiar mi-a placut desi nu sunt ceea ce se cheama “turist”.

   Dupa ultima postare si asa mult mai lunga decat mi-as fi dorit ma simt nevoit sa scriu din nou despre ce am mai intalnit in scurtul periplu din Grecia.

   Ieri dupa-amiaza am mers la o taverna sa mancam si dupa ce i-am dat comanda chelnerului ( in Grecia nu exista femei care sa te serveasca in taverna si restaurante) a urmat acest amuzant dialog:

  - Where are you from?

  -Romania.

 -Aaa, salut…ce faci?

 - Bine, multumesc de intrebare.

 -Cum te cheama?

  -Vlad.

 -Vlad. Aham…Steaua, Dinamo?…Rapid?

 - Rapid !!!

 - I understand. Do you know Gigi Becali? The president of Steaua. He is malaka. ( Si imi face un semn cum ca ar fi nebun la cap. O buna prietena m-a atentionat ulterior ca malaka inseamna looser )

  Dupa ce am zambit amar, gandindu-ma ce personaje ajung sa fie cunoscute in strainatate, chelnerul a plecat si eu am ramas gandindu-ma de unde a auzit de Becali.

 P.S. Pentru amatorii ce doresc sa compare preturile as dori sa vin cu 2 updateuri: 1 Amstel la 500ml, bere care la noi se gaseste rar sau deloc, dar e foarte cunoscuta in strainatate ( a si fost principalul sponsor al CL pt o vreme) costa 1 Euro si este mult mai buna decat Becks sau Stella Artois. Chiar si decat Haineken. In acelasi timp Gyros, un fel de Shaworma greceasca, super buna si consistenta e 1.5 maxim 2E. In timp ce la noi la Costinesti, Shaworma mica are preturi absolut jenante. Fac aceste comparatii nu pt a-mi manifesta incantarea fata de preturi pt ca 2E sau 3.5E e acelasi lucru, dar nu pot sa nu observ nesimtirea de pe litoralul romanesc unde raportul calitate-pret e departe de orice turism civilizat. Tocmai noi, care ar trebui sa aducem turisti straini nu sa-i alungam.

   Motivele pentru care turismul nostru nu era privit cu ochi bun de catre straini imi erau necunoscute pana acum ceva timp. Nu stiam decat in mare ceea ce auzisem la TV sau de pe la altii. Litoralul nostru e compus din trei mari clase: cea a snobilor, care merg la Mamaia la hoteluri de 4 si 5* platind preturi exorbitante pentru servicii vazute ca fiind extraordinare la noi, dar normale in alte tari, cea a tinerilor care prefera 1 Mai si Costinesti prin prisma profilului celor 2 statiuni si cea a familiilor de categorie medie care din lipsa de timp sau din comoditate prefera hotelurile de 2 stele romanesti in locul unei iesiri in afara tarii. Straini din ce in ce mai putini.

    Ajuns in Grecia, m-am edificat asupra diferentelor colosale intre turismul romanesc si cel de prin alte locuri. In primul rand raportul calitate-pret este mult mai bun. In conditiile in care acum in Grecia vremea este perfecta ( 32-34 de grade ziua si in jur de 20-22 noaptea), statiunea Hanioti in care ma aflu este exact ceea ce doream pentru sfarsitul de vacanta. Un hotel de 3* respectabil cu foarte bune servicii, mic dejun inclus si transport cu autocarul pentru 7 nopti m-a costat 220 de euro. Micul dejun ( in conditiile in care eu nu sunt amator de mic dejun) este foarte foarte bun .

Dincolo de acest aspect ceea ce m-a uimit a fost modul in care esti tratat. La masa, dupa ce comanzi iti sunt aduse doua chifle si unt pentru a nu deceda de foame in timp ce astepti comanda. Aceasta din urma vine in mai putin de 15 minute indiferent cat de plin este taverna respectiva. Chelnerii iti zambesc tot timpul, stau cu tine de vorba, fac cunostiinta pentru ca mai apoi sa te salute mereu cand treci pe langa localul lor. Am apreciat acest aspect intrucat legatura pe care ei urmaresc sa o creeze cu clientii chiar are loc. Nu mica mi-a fost mirarea cand dupa un pranz indestulator, am primit din partea casei o portie de pepene. Am facut chiar si experimentul de a nu le lasa nici un bacsis si atitudinea lor a fost la fel ce si inainte cand le lasam, iar acel “Thank you a lot, sir” spus cu zambetul pe buze a continuat sa existe.

  Plaja este concesionata ori unor hoteluri din apropiere ori unor localuri. Eram foatre curios de preturile sezlongurilor si a umbrelelor. Costul nu era pt acestea ci trebuia sa comanzi ceva de la bar. Ma asteptan ca preturile sa fie pe masura. Doua sezlonguri, umbrela, o fanta si o apa ne-au costat 4,5 euro. 150.000, mult sub ceea ce e in Romania. Plata se face cand pleci de pe plaja si nimeni nu te urmareste ci se bazeaza pe bunul simt al clientului. Probabil nu au avut ca si clienti baietii buni de pe la noi din tara.

  Statiunea aproape full, centru statiunii fiind viu pana spre 4 dimineata. Reduceri mari la magazinele cu haine, parfumuri, suveniruri,etc. Ca idee, o haine de piele frumoasa o poti gasi si la 50E p femei si 80E pt barbati. Un hamburger e 1.5E, o sticla de apa plata de 1.5L e 0.30E, iar o cina cu peste si fructe de mare plus o carafa de vin nu trece de 20E. Sintetizand, alegerea de a veni in aceasta perioada aici, a fost foarte inspirata.

  Si sa nu uit: WIRELESS PE PLAJA FRATILOR!

Sandu, Dragomir si restul servitorilor de la FRF si LPF demonstreaza inca o data, daca mai era nevoie, ca fotbalul romanesc este condus de o mafie care in ultimul timp nici nu se mai chinuie sa-si ascunda tentaculele. Pentru cei care nu cunosc problemele prin care trece Politehnica Timisoara am sa fac un scurt rezumat.

In timp ce istorica Poli Timisoara era in divizia C, Anton Dobos patronul de atunci al echipei Rocar, transformata ulterior in Fulgeru Bragdairu si mai apoi AEK Bucuresti, muta echipa ce juca la acea vreme in prima divizie la Timisoara pentru publicul de acolo avid de fotbal de performanta. Cei 40.000 de spectatori care veneau la meciuri la inceputuri ( banatenii strangeau la un meci cat Dinamo la 8 daca erau sub locul 3) au fost absolut admirabili. Au preluat insa culorile, palmaresul si denumirea de Politehnica dupa ce adevarata Poli din divizia C, patronata de un italian obscur, Claudio Zambon a retrogradat in Divizia D nefiind afiliata nicaieri. Macaronarul a revenit dupa o perioada si a negociat palamresul, culorile si denumirea, dar neajungand la nici un consens au ajuns sa se judece pe plan sportiv la FRF unde intr-un final se credea ca s-a ajuns la un consens in privinta cumpararii de la Zambon a numelui, culorilor si a istoriei pentru 300.000$. Mai departe…nu stim toate dedesubturile, dar cert este ca Zambon a avut castig si UEFA a cerut ca actuala echipa a Timisoarei sa isi schimbe cele 3 aspecte aflate in discutie in 10 zile. Au renuntat la palmares si denumire devenind FC Timisoara, dar au transformat violetul in mov, crezand ca astfel vor scapa. federatiile europene au considerat ca schimbarea nu este vizibila si au cerut penalizarea echipei cu 6 puncte ceea ce s-a si intamplat.

Dincolo de toate aceste aspecte sunt cateva lucruri asupra carora trebuie sa reflectam:

1. De ce tot mai multi oameni din fotbal s-au plans in ultimul an de faptul ca Sandu si clica de la Federeatie iau spaga pentru a da decizii favorabile la Comisii?? Iancu si Becali au spus-o foarte clar, ca au dat bani pentru a avea decizii bune la comisii.

2. De ce nu este incurajat un investitor privat si este favorizat un italian de doi lei, in conditiile in care Iancu spune ca este un document care nu a fost schimbat in mod intentionat desi era gresit?

3. De ce Lupescu si Prunea au intervenit la UEFA pentru iertarea Stelei desi a fost unul din cele mai mari cazuri de coruptie din fotbalul romanesc si pentru Timisoara nu s-a facut acest lucru?

4. De ce nu i-au aparat in conditiile in care era f.simplu un astfel de lucru. Cand a intrat pe piata Cosmote a fost dat in judecata de Vodafone ( fost Connex ) pentru ca utilizeaza tot culoarea verde. ce au facut? Au schimbat cu 2 grade verdele, in conditiile in care o schimbare cu 2 grade nu poate fi identificata cu ochiul liber, dar au castigat apoi.

Uciderea unei echipe ca Politehnica Timisoara este o rusine istorica. Dincolo de toate argumentele birocratice, era normal ca Federatia sa ajute o echipa ce participa in CUpa Uefa chiar si ilegal impotriva unei persoane fizice insignifiante. La cate ilegalitati s-au facut la aceste comisii, cred ca o decizie pro-Timisoara era cea mai frumoasa si mai corecta nedreptate, greseala a sistemului.

Termentul de capitalism care astazi este pe buzele tuturor are o nuanta istorica aparte si poate este tratat prea mult prin prisma semnificatiei sale actuale uitandu-se originile cat se poate de interesante ale acestuia si drumul sinuos pe care l-a parcurs pana in contemporaneitate sprijinindu-se pe o clasa de oameni aparte: Burghezia.

Burghezia este o categorie sociala care m-a atras mereu din punct de vedere socio-istoric intrucat a fost fauritoarea statului national si a deschis drumul omenirii spre progresele necesare unei astfel de evolutii. Nu avusesem posibilitatea sa citesc un studiu asupra acestor doua aspecte: burghezia si capitalismul pana acum cateva luni cand mai mult sau mai putin fortat am lecturat cateva aspecte din Max Webber si Werner Sombart. Nu am sa plictisesc lumea cu detaliile stiintifice asupra aparitiei si dezvoltarii capitalismului in Evul Mediu, ci am sa va recomand o carte, mai aproape de vremurile noastre, dar care e un volum de socio-istorie a capitalismului, burgheziei si liberalismului exceptional.

Cartea lui Stefan Zeletin nu e o prezentare stiintifica si nici o carte de istorie politica. E o reliefare sociologica a impactului pe care burghezia l-a avut la noi in tara si ofera o serie de explicatii cu privire la modul in care aceasta a patruns la noi in tara, cum s-a manifestat, cu ce succes si ce viitor are. ( Prezent in cazul nostru intrucat a fost scrisa in 1925 ). Reediatarea volumului dupa aproape 90 de ani e o dovada clara asupra calitatii acestuia.

Garantez ca va fi o lectura placuta pentru cei care se simt liberali, dar si pentru cei care nu se simt intrucat dupa cateva pagini ideea de liberalism le va surade. Am trecut un pic peste acea parte liberala a capitalismul situandu-ne pe treapta urmatoare, cea a imperialismului salbatic, dar o mica intoarcere in timp nu ne strica ci din contra, ne mai lumineaza un pic calea spre acea luminita de departe.