Un om de dreapta este un roman absolut

Am oscilat intre a scrie despre nivelul ingrozitor de slab al campionatului romanesc si alte cateva mizerii de campanie. Am ales cele din urma pentru ca desi nu mai sunt nici o noutate sunt adesea atat de idioate incat nu poti sa le ignori.

Am fost si eu unul din cei la care a ajuns fituica PDL-ista in care iesenii din Colegiul 8 ( cel care include si Copoul) erau invitati sa nu voteze pe Camelia Gavrila intrucat indirect l-ar vota pe Fenechium, Chiuariu&co. Poti sa nu o cunosti pe Gavrila si tot este evident ca aceasta nu poate fi manevrata de cineva, indiferent ca acel cineva se cheama Fenechiu sau altfel. Toate acestea se intampla pe fondul unei absente totale a lui Carlan din campanie. L-a vazut cineva iesind in media sau prin oras?? Eu nu am vazut nici bannere prea multe cu fata lui, nici pe strada nici in ziare. Troneaza in schimb, niste poze mari cu Stolojan care incurajeaza poporul sa voteze PDL, ceea ce demonstreaza, inca o data daca mai era nevoie, ca PDL chiar nu are oameni pentru uninominal. Nu degeaba au vrut sa blocheze uninominalul, nu??

L-am intrebat pe Carlan pe blogul lui, in termenii cei mai reverentiosi posibil, de ce nu apare in fata electoratului. Nu am primit nici un raspuns, dar toata lumea stie ca Danut fuge ca de dracu, constient fiind de imaginea sa publica dezastruoasa. Ma intreb cati ieseni vor inchide ochii la episodul Bancorex de pilda, din dragoste pentru partidul prezidential si-l vor vota pe acest Clyde de Bahlui. Eu sper ca putini.

P.S. Mi-au spammuit maxim reprezentantii PDL cutia postala cu fluturase portocalii in care troneaza imaginea Mihaelei Popa, dar ciudat, lipseste cea a lui Carlan, fiindu-i pomenit doar numele.

Suplimentul Academiei Catavencu numit “Lista Candidatilor patati” ni-l prezinta pe Danut Carlan astfel:

” A luat un credit de peste un milion de dolari de la Bancorex, pe care nu i-a mai returnat”

Dan Carlan e unul din cei mai vechi luptatori de prin politica ieseana si cu toate astea ramane si unul din cei mai antipatici. Cand democrat, cand liberal, cand democrat-liberal, dar intotdeauna in opozitie. A fost coleg atat cu Gavrila cat si cu Oprea in PNL, dar niciodata in aceeasi barca. E arhicunoscut momentul cand Carlan mai avea un pic si plangea de suparare ca Oprea ii tot da la picioare, favorizand-o pe Gavrila prin 2000 daca nu ma insel. Rolurile s-au schimbat putin, dar nu fundamental.

La alegerile din primavara, Carlan ,care stia de faptul ca el e bagat in seama si ramane in fata doar datorita intrigilor si golaniilor de doi lei, isi dorea din toata inima sa piarda Oprea alegerile constient fiind ca daca asa ceva se intampla el zboara. Mai mult decat atat a reusit performanta sa nu castige alegerile pt CJ desi a candidat impotriva lui Nea Costica Cubanezu’ si Traian Dobre, membru fondator PNL, ani de zile parlamentar PSD a carui imagine in municipiu Iasi e teribil de proasta.

Alegerile vin din nou si Carlan iar tremura dupa ultimele sondaje in care Oprea castiga lejer in Colegiul sau. Mai tremura si pentru ca treburile in colegiul lui stau la fel de prost. Gavrila e in fata cum cateva procente bune si nu pare a cobori. Carlan cunoaste capitalul “urias” de simpatie a iesenilor fata de persoana lui si de aceea sta in barlog si nu prea scoate capul in campanie. Luni, la stadion, Mihaelei Popa ii dardaiau chilotii de frig alaturi de voluntarii PDL adusi acolo sa tremure si ei alaturi de marea lidera si europarlamentara. Carlan statea acasa in pat la caldurica si se uita la meci pe GSP Tv.

Iesenii s-au saturat de Carlan si sper ca cei din Colegiul 8 sa inteleaga ca nu il pot vota pe Carlan doar pt ca face parte din PDL atat timp cat este una din cele mai uzate si mai penibile figuri de pe scena politica ieseana.

De fiecare data cand apare Foreign Policy pe taraba, stiu ca voi avea o lectura placuta pentru cateva zile. Dupa doar cateva pagini, am dat peste o casetuta mica in care Garry Kasparov isi da cu parerea despre o serie de probleme extrem de actuale in ceea ce priveste Rusia. Am sa transcriu o parte din ceea ce a raspuns marele sahist cu mentiunea ca acesta a devenit un reprezentant de marca al opozitiei pro-democratice, un adversar puternic al regimului Putin:

” Pentru multi rusi, milioane si milioane, anul 1991 a fost un dezastru. Nu ca ar mai fi avut iluzii despre Uniunea Sovietica, dar ei doreau schimbarea, voiau democratie, voiau libertate, voiau sa traiasca mai bine si , in loc de toate astea, au incasat un chix urias”

” Treptat, am ajuns sa fiu nu doar furios, ci rusinat de evenimentele din tara mea. Am realizat ca am o optiune foarte dificila: sa ma lupt cu acest regim sau sa plec din tara. Asta deoarece nu puteam sa suport sa-i vad pe banditii astia cum distrug viitorul tarii mele si sa nu fac nimic”

” Momentul final, care m-a facut sa iau o decizie, a fost masacrul de la scoala din Beslan. Dupa ce am vazut tragedia de la Beslan, mi-am dat seama ca a fost o crima cu sange rece, premeditata de Putin si de acolitii sai. Kremlinul a ordonat, fara ezitare, sa fie arsa scoala laolalta cu femei si copii- pentru mine asta a fost picatura care a facut sa se reverse paharul”

” Opozitia din Rusia nu are nici o strategie pe termen lung. Ne luptam ca sa supravietuim de pe o zi pe alta.”

” Imi amintesc cum unul din paznici m-a insotit pana pe acoperisul inchisorii pe unde ma plimbam si m-a intrebat: ” Cum se face ca un om incununat cu atata glorie ca tine a ajuns in inchisoare?”. Eu i-am raspuns: “In Rusia, oamenii ajung la inchisoare din doua motive: pentru crima sau pentru adevar”.

Multi din cei cu care am discutat in ultimul timp se indoiesc de tirania regimului din Rusia care incepe sa devina o mica URSS sub conducerea lui Putin. Personal, cred ca e o chestiune de timp pana cand vor aparea si primele actiuni violente indreptate impotriva pro-democratilor. Singura certitudine este ca acestia devin din ce in ce mai vocali si il deranjeaza rau pe noul Tar.

Nu avem dreptul sa ne plangem si sa speram la mai bine atat timp cat in cel mai popular joc sportiv, fotbalul si in politica se intampla o serie de fapte care ne ingrozesc. Foarte probabil se intampla si prin alte locuri, dar macar acolo au decenta sa le puna perdea si sa nu se mandreasca cu mizeriile lor.

Gainariile de pe la Comisiile Ligii si jafurile pe fata cu brichete sau sacose sunt practice obisnuite pentru Steaua, la fel cum PSD-ul se pregatea in 2004 sa puna monopolul pe romani inca vreo 20 de ani. In ultimul sondaj Steaua are 41% din numarul total de suporteri fata de 13% Dinamo si 11% Rapid la fel cum se pare ca PSD-ul ca castiga alegerile, gratie…ghiciti cui? Taranilor din mediul rural. Doar nu va inchipuiati ca Steaua are 41% printre intelectuali sau cei cu profesii liberale:)).

Atat politica cat si fotbalul sunt doua medii profund viciate de ban, dar noi le gustam cu o placere aproape tampa pe ambele. Mai mult decat atat, deseori ni se intampla aproape sa ne identificam cu o echipa/un partid care pana la urma, judecand la rece nu ne aduce mari beneficii. Nu putem trai insa fara o apartenenta. Cel putin eu nu pot. De aceea continui sa sper la un mediu mai salubru. Poate exista fotbal si fara Becali sau Turcu asa cum si PSD poate exista fara un idiot de teapa lui Geoana care e in stare s-o promita si pe ma-sa numai sa ajung prim-ministru. ( Apropo, sper ca ati auzit ca va face in prima sedinta de Guvern alocatiile pentru elevi, 2 milioane)

P.S. A venit azi la mine la usa un voluntar de-a lui Carlan si l-am intrebat daca are idee cam ce luzar sprijina. O zis ca nu il intereseaza ca el trebuie doar sa isi ia banii. I-am zis sa-mi dea toate fluturasele si ce mai avea pe acolo cu Carlan ca sa nu mai ajunga si pe altii care sa-l mai si creada. O plecat fericit omu ca si-a facut datoria si nu mai are nimic de imparit:)

Deplangeam in articolul trecut marea eroare votata de parlamentari orbeste cu privire la marirea salariilor la profesori cu 50%, dar nu ma asteptam la o reactie din partea vreunui partid atat timp cat ne aflam in campanie electorala. Premierul Tariceanu a atacat in Justite masura aberanta si va avea fara indoiala succes.

Prim-ministrul a luat o decizie respnsabila cand altii promit zeci de mii de euro celor care se intorc in tara sau doresc sa trimita cosmonauti pe luna. Tot in aceste vremuri sumbre, un alt partid se aliaza cu PRM-ul ingroziti fiind de un uninominal care le va darama castelele de nisip inainte de a ajunge la ciolan. Pe fondul acestor miscari, PNL-ul prin vocea lui Calin Popescu Tariceanu transmite un mesaj electoratului capabil sa inteleaga un minim de politica si joaca o carte importanta. Isi va atrage mania a peste 1 milion de profesori si functionari publici, dar o face pentru a nu lasa prapad dupa ce-si va parasi functia in toamna, daca va fi nevoit sa o faca. PNL-ul reuseste sa nu cada in plasa populismului de 3 lei practicat de PDL si ma simt mandru de asta. Sunt momente cand demnitatea de a privi in urma asupra a cele ce-ai facut fara groaza este mai presus de un vot venit din goliciunea stomacului.

Toate astea se intampla cand Basescu vorbeste la televizor curgandu-i din gura si povestind ce manca el cand era mic.

Fara indoiala ca salariile profesorilor sunt mizerabile,dar ceea ce s-a intamplat ieri in Parlamentul Romaniei prefateaza campania ce sta sa vina. O marire cu 50% a salariilor arunca in haos bugetul tarii indiferent cine beneficiaza de aceasta marire. Astazi am auzit primele cifre care subliniaza faptul ca aceasta crestere dementa va fi o mare problema pentru viitorul Guvern: 1,2 miliarde vor fi cheltuite din PIB-ul alocat investitiilor din invatamant pentru anul viitor. Totalul e de 1,3 miliarde. Cu alte cuvinte nici o scoala nu va mai putea fi construita sau refacuta intrucat profesorii au avut grija sa ceara nu mai putin de 50% crestere salariala.

Au votat toti parlamentarii, dar nici nu putea fi altfel. Nu era nimeni nebun sa se opuna si sa piarda voturile de la Mariile lor profesorii. Personal, nu ma deranjeaza un profesor debutant care ia 7 milioane pt ca il inteleg ca nu se poate descurca cu atat. Ma deranjeaza sindicatele si mai ales liderii de sindicat care in loc sa faca o serie de calcule si sa ceara mariri conforme cu anumite cifre fac astfel de propuneri care inseamna a paraliza dezvoltarea infrastructurii scolilor. Cu alte cuvinte :” Lasa sa ne cada scoala in cap, important e ca avem noi salarii mai mari”.

Fara indoiala ca argumentele lor cu privire la alte profesiuni mai bine remunerate sunt adevarate, dar aveam pretentia ca macar ei sa realizeze pericolul in care se afla sistemul de invatamant daca cer o asemenea marire astronomica. Dar deh, suntem in campanie electorala si fiecare cere ce vrea. Am auzit ca si functionarii publici vor mai nou tot 50%. Maine vor fi maturatorii, poimaine medicii si tot asa pana dupa alegeri. Ne place sau nu, alaturi de parlamentari cu totii contribuim la insuccesul tarii noastre, pe care nu ezitam sa o santajam, sa o mulgem si o sa jumulim inainte de fiecare campanie electorala.

Dupa ce a tot sesizat populatia asupra diferitelor “pericole” ivite in mintea dumnealui, Basescu daca era barbat ( nu si inteligent e drept ) nu semna asemenea mariri salariale. El e mereu in campanie electorala asa ca nu se poate pune in discutie o asemenea ipoteza.

Ne jumulim tara, pe care o deplangem apoi ca e prea saraca sa ne poata oferi salarii la nivel european.

Cred ca asta e unul din motivele pentru care ne place politica. E o mocirla continua in care suntem obisnuiti sa ne tavalim si noi zilnic uitandu-ne la Realitatea sau Antena 3. Ii admir pe realizatorii de la aceste doua televiziuni pentru constanta cu care isi fac emisiunile desi nivelul discutiilor se rezuma de multe ori la “Ba pe-a matii” iar spectatorii nu raman cu multe lucruri noi dupa ce inchid televizorul. Asa ajungem sa remarcam si sa ne intereseze chiar si aspectele negative care in mod normal daca nu ar fi la televizor le-am trece la “si altele”.

1. Mi-a placut discursul lui Tariceanu si nu pentru ca a fost totalmente adevarat ci pentru ca a fost asa cum trebuie sa arate un discurs electoral: dur si triumfalist. M-a incantat interventia lui Crin Antonescu, dar mi-a provocat o greata nesfarsita discursul FSN-istului de Roman. M-au enervat ziaristii tampitii care isi puneau intrebarea de ce Tariceanu a triumfalist cand un roman e rapit in Egipt sau unde D-zeu se mai afla acum. Numai un tampit sau un om rau-intentionat putea sa puna astfel problema.

2. Mi-a displacut Ponta care are un tupeu de neam prost reusind sa o enerveze pana si pe blanda Raluca Turcanu cu replicile lui ieftine si arogante pentru ca mai apoi sa vina sa ne explice cu lacrimi in coltul ochiului ce rau o duc pensionarii. Doi oameni mai prefacuti ca Geoana si Ponta rar mi-a fost dat sa vad.

3. Mi-a facut placere sa o vad pe Birchall ingenuncheata in fata obiectului muncii si recunosc ca ii sta mai bine decat in taior. La mai multe !

Toate acestea insa ma fac sa inteleg ce campanie barbara va urma… si imi place ideea pentru ca nu exista evenimene fara incidente cu atat mai putin in politica.

Am vrut sa scriu inca de zilele trecute ca vizitele lui Basescu au fost o idee buna. Mai mult decat atat atitudinea transanta pe care acesta a avut-o este de apreciat mentionand clar ca minoritatile nationale nu pot avea pretentii sa fie tratate mai bine decat locuitorii respectivei tarii doar pentru a nu se considera discriminati. Declaratia facuta cu referire la problemele din Kosovo au fara indoiala si o bataie mai scurta pe care unii de pe plaiurile mioritice ar trebui sa o inregistreze si sa li se intipareasca pe scoarta cerebrala.

Cum minunile la Basescu nu dureaza prea mult a avut grija sa o dea si cu bata in balta. A promis unei batrane care a suferit de pe urma inundatiilor ca se va ocupa personal sa i se reconstruiasca casa. Gestul nu este in regula intrucat casa batranei a inceput sa fie construita, fiind aproape gata, dar in jurul ei oamenii stau inca in corturi si se plang ca sunt nedreptatiti. Am vazut familii cu 2-3 copii care nu au casele refacute, dar batrana care sta singura are casuta gata. Mi se pare nedrept, tu ca presedinte, sa iti iei responsabilitatea sa construiesti de capul tau o singura casa din tot satul. Basescu vrea fara indoiala sa isi umfle muschii,sa arate ca el poate in 3 saptamani iar Guvernului ii trebuie 3 luni. Diferenta e ca el face o casa din banii lui, in timp ce Guvernul tre sa refaca cateva sunt din bani publici. Pentru unii insa nu conteaza si il apreciaza pe presedinte pentru gestul sau marinimos. Nu cred ca e cazul.

Iulian Micu, preluand un editorial scris de Pavel Lucescu ne prezinta o ipoteza care pe mine ma ia cu transpiratii. O demisie a lui Basescu, urmata de o candidare la postul de prim-ministru pentru a trage PDL-ul cat mai sus, constient fiind ca in actualul context, vor trebui dupa alegeri sa se aseze la masa cu liberalii pentru a face o majoritate politica. Ceea ce nu le face placere in nici un caz. Sunt doua aspecte care cred ca necesita un pic de nuantare: scorul PDL si popularitatea si capacitatea lui Basescu de a trage in sus acest scor.

Scorul PDL este un cumul de greseli facute de PSD ( prin baronii si baroneii lor lipsiti de credibilitate) si PNL ( care s-a pus de-a curmezisul presedintelui cand popularitatea acestuia intrecea orice previziune sociologica). PSD-ul incepe sa dea impresia ca ar vrea sa nu se mai identifica cu cei care au probleme cu justitia si ii forteaza oarecum pe Mitrea si Nastase sa mearga in justitie. Mitrea o spune deschis, Nastase tace si stie el de ce. PNL-ul si-a pastrat acelasi discurs, accentuat un pic prea agresiv de Orban recent, un discurs impotriva lui Basescu. Pe fondul descresterii acestuia in sondaje, intentiile liberale se pot concretiza in voturi cu atat mai mult cu cat se va merge din nou, ca la europarlamentare pe mana unor oameni cunoscuti si a caror moralitatea nu poate fi pusa in discutie.

Scorul lui Basescu scade intrucat e uzat. Nu mai este simpatic cand rade in stilul lui unic, dupa ce spune tiganca imputita si ministru imbecil. Nu mai este popular cand danseaza si bate podeaua cu palma cand spune in direct unui primar ca ii vine sa-l dea de pamant. In plus, argumentul ca Iliescu inca are un capital de simpatie in ciuda tuturor nenorocirilor pe care le-a facut nu tine intrucat Iliescu era mai in varsta si parea mai blajin in timp ce la Basescu lumea incepe sa simta ca multe sunt fortate si il taxeaza.

Concluzionand, cred totusi ca Basescu va ramane la Cotroceni pana in 2009, urmand ca in toamna Boc sa transpire alergand dupa Tariceanu pentru a forma o majoritate parlamentara. Recunosc, sunt vinovat, ma incanta incredibil de tare aceasta varianta cu PDL-ul nevoit sa linga ce a scuipat cu 3 ani in urma.

Cosmin Vaman a scris : aici intr-un ton care denota clar cat de dezamagit este de politica romaneasca. Fara indoiala ca gustul amar ii este lasat si de faptul ca Dumitru Oprea a pierdut alegerile la Primarie. Cosmin mi-a scris ca nu intelege de ce i-am dat acel minus avand in vedere ca s-a luat si de Basescu si de PDL stiind probabil aversiunea mea fata de cei mentionati. OK, dar nu asta era problema mea.

Vorbeam zilele trecute cu un prieten din PNL, caruia ii spuneam ca fara a baga gunoiul sub covor e de datoria noastra, a celor tineri care dorim sa avem un contact cu mediul politic sa mai stergem din imaginea proasta pe care politicul o are acum. Acesta este si motivul pentru care am fost putin dezamagit de textul lui Cosmin. Am auzit de atatea ori spunandu-se, cu precadere la tara sau de catre cei fara prea multa scoala:” Nu conteaza cu cine votez ca oricum toti fura” incat efectiv resimt o stare de saturatie. Cred ca ar trebui sa se actioneze in sens invers. Nu sa scuipam pe toti din cauza unora ci sa incercam sa trecem prin sita ceea ce e nociv si ce ramane sa alegem cu stampila si sa le acordam incredere. Oamenii se schimba cu repeziciune in politica deci cei care i-au ales pe liberali in 1996, au votat cu totul alti oameni decat o vor face in 2008.

Fara indoiala ca si pe mine ma incearca o greata puternica de multe ori, dupa cum am subliniat si intr-o postare anterioara, dar sa spunem ca un partid este cu totul si cu totul artificial mi se pare un pic prea mult cu atat mai mult cand e vorba de partide istorice. Nu sunt doctrine? Ok, se poate. PSD-ul insa a aparut cu multe masuri de stanga, nici macar de centru-stanga. Din punct de vedere economic liberalii s-au manifestat de dreapta si doar fortati de anul electoral au recurs la unele masuri necoforme cu doctrina. Fara indoiala ca asistam la o reasezare a partidelor, unele se modernizeaza altele nu, unele mor, altele traiesc din populism.

Daca ai sa citesti Cosmine, niste publicatii de pe la inceputul secolului XX si chiar mai tarziu spre perioada interbelica ai ramane uimit sa vezi cum vedeau contemporani pe politicienii pe care noi ii vedem acum ca niste oameni de stat, lideri importanti. Poate ar trebui sa ne schimbam un pic modul de a privi lucrurile.