Violenta in istorie
Nu am sa ma apuc sa emit judecati de valoare in legatura cu un subiect atat de complex intrucat nu am inca cunostiintele necesare, dar am fost incantat sa vad emisiunea de azi a lui Stelian Tanase, cel care si-a propus sa discute despre “Istoria comunismului” ca materie de studiu la elevii de liceu si vechea dilema in legatura cu crimele impotrive evreilor.
Mi-am focalizat atentia asupra primulul subiect intrucat vreau sa imi iau masteratul in “Istoria comunismului” atunci cand va veni vremea si eram direct interesat de impactul pe care ideea implementarii unei astfel de materie inca din liceu, il va avea. S-au discutat multe lucruri interesante cu atat mai mult cu cat Stelian Tanase preda un astfel de curs la Universitatea din Bucuresti. Intrebarea emisiunii era: cat de necesara este o reintoarcere intr-un trecut intunecat si cat de interesati sunt tinerii de acest aspect.
De imposibilitatea necesitatii intelegerii istoriei m-am lovit mereu si nu intotdeauna am simtit nevoia sa ma explic, dar cred ca istoria comunismului este ceva special intrucat se apropie mai mult de profilul lucrurilor care sunt gustate de tineri: de povesti cu un caracter atat tragic sau dramatic dar si comic, desprinse din trecutul nostru recent. Nu e nici istoria indepartata a Evului Mediu si nici nu are nimic comun cu romantismul istoriei moderne. E de acum 20-25 de ani, cu martori inca in viata ce sunt capabili sa ne ofere o imagine panoramica detaliata asupra nenorocirii pe care acest curent politic a propavaduit-o in Romania.
Cat timp vor mai exista oameni care vor plange dupa traiul de inainte de 1989, Istoria comunismului va fi o necesitate care nu are nevoie de nici o alta explicatie asupra importantei sale iar ideea cu privire la studiul comunismului in liceu si in facultate este mai mult decat bine-venita.
September 21st, 2008 at 5:52 am
Au suferit foarte mult evreii, şi nu trebuie să uităm niciodată asta, dar să nu uităm perioada 1948-1952, perioadă în care închisorile comuniste româneşti au adoptat modelul sovietic de “convertire” la comunism, prin tortură.
Să nu uităm închisoarea de la Piteşti, închisoare de elevi şi studenţi, unde în cca. 4 ani au fost “reeducaţi” peste 1000 de studenţi, 100 găsindu-şi acolo sfârşitul. Pentru a pune mâna pe sufletului omului şi-au creeat propriile metode de tortură, de la scânduri cu cuie(cazul lui Bogdanovici), la dinţi şi unghii extrase cu patentul, coapse necrozate cu ţigara şi lista poate continua…
Ne-am torturat proprii fraţii!
Felicitări pentru articolele “în legătură cu istoria”!
September 21st, 2008 at 6:09 am
interesant
September 21st, 2008 at 7:08 am
@Vlad: Ma bucur ca ai citit “Fenomenul Pitesti” intrucat e o lectura placuta si fidela pentru cele intamplate. Cred insa ca e nevoie sa rasfoim si alte volume din care enumar din memorie:” Experiente carcerale in Romania comunista”. ” Sa traiasca partizanii pana vin americanii”, ” Bande, badniti si Eroi” sau “Memorialul durerii” pentru o a dobandi o viziune cat de cat complexa asupra acelor vremuri intunecate.
September 22nd, 2008 at 3:37 am
Pentru cei interesaţi “Fenomenul Piteşti” de Ierunca mi se pare cea mai accesibilă, având doar 94 de pagini, mai mult de 4 ore nu-ţi ia. Însă conţinutul e şocant!
Spor la lectură!