Un om de dreapta este un roman absolut

Am citit prin ziare in repetate randuri numeroase proteste intreprinse de tinerii cercetatori care isi manifestau nemultumirea fata de o serie de probleme ce creeaza un blocaj institutional grav. Intrucat nu voi posta motivele disensiunilor dintre directorul Alexandru Zub si tinerii xenopolieni va invit sa cititi mai multe pe blogul lui Liviu Bratescu, cercetator la institutia in cauza: http://www.bratescu.ro/2008/07/12/protest/

Ceea ce vreau sa evidentiez este disperarea cu care septuagenarii se tin cu dinti de posturi desi de ani buni punctajele lor sunt rusinoase. Motivul? E simplu. Lefurile lor sunt de peste 60 de milioane de lei vechi in timp ce tinerii desi cu un punctaj superior nu sunt promovati conform regulilor ramanand la salarii de 10-11 milioane. Este o situatie care nu face in nici un caz reclama buna Academiei Romane care efectiv inchide ochii la toate ilegalitatile lui Alexandru Zub.

Dincolo de problema in sine, noi tinerii ne lovim constant de astfel de situatii si trantindu-ne expresia “nu ai destul experienta” sau ” esti prea tanar pentru…” cei mai in varsta considera ca e normal ca noi sa stam ani intregi cu salarii mizere in timp ce ei la pensie au nevoie de sute de milioane. Exagerea expresiei de mai sus,dar si generalizarea,este facuta in mod voluntar tocmai pentru a sublinia fondul discutiei. Fara indoiala ca sunt posturi si posturi unde ai nevoie de experienta,dar de ce ca tanar capabil trebuie sa ai un dram de noroc sau o piluta ca sa poti duce o viata decenta? Intrebarea desi un pic puerila si stupida cred ca reprezinta o realitate dura.

Va invit inca o data sa cititi atat postarea cat si blogul lui Liviu Bratescu

Realitate face referire de cel putin 20 de ori pe zi la campania pe care a inceput-o impreuna cu alti parteneri, in semn de protest fata de decizia Ministrului italian Roberto Maroni care ceruse amprentarea tuturor etnicilor rromi din Peninsula.

Nu as dori sa comentez daca e sau nu impotriva legilor scrise sau nescrise si nici nu ma intereseaza daca e sau nu discriminare. As dori sa surprind un aspect prin care sa ne dam seama ca problema minoritatilor tinde sa devina una mai mult decat arzatoare intrucat nu se pot lua nici un fel de masuri de restrictionare ( si romanii in tara lor natala au astfel de masuri ) fara ca ele sa fie considerate discriminatorii. Din punctul meu de vedere solutionarea problemei cu amprentarea rromilor in Italia este f.simpla: trebuei facut un sondaj in care italienii sa raspunda daca sunt deranjati de prezenta rromilor si de modul acestora de a se comporta. Nefiind o populatie cu trecut istoric in zona nu vad care ar fi problema evacuarii acestora.

Guvernul italian este de inteles intrucat ei au fost votati sa vegheze la buna-starea propriei populatii si nu la protejarea drepturilor minoritatii rrome. Indiferent ca tara se numeste Germania, Italia sau Romania consider ca inainte de alte aspecte, dorinta majoritatii populatiei trebuie sa fie cea care dicteaza si nu tot felul de drepturi extravagante care le intrec si pe cele ale bastinasilor. Sigur ca amprentarea ca la criminali nu a fost f.potrivita insa eu vad aceasta masura mai mult ca una simbolica prin care au transmis Uniunii Europene si guvernului roman un mesaj clar:” Nu vrem sa mai traim cu rromii care nu muncesc, traiesc in bordeie si mai fac si crime pe deasupra”.

Pe acest fond am vazut si reactia ministrului David care a incercat sa se arate deranjat de masurile propuse de italienii si mai mult decat atat a anuntat intalniri diplomatice care sa solutioneze problemele. Ma intreb insa…nu era de datoria Guvernului sa solutioneze problema rromilor care nu aduc nici un beneficiu economic sau de imagine Romaniei ci doar dezavantaje? La fel de problematic e si faptul ca cetatenii romani sunt afectati de imaginea pe care rromii o impun prin actiunile lor in Italia.

Concluzionand, nu cred ca ar trebui sa dramatizam atat propunerea lui Maroni ci sa cautam solutii pentru a rezolva aceasta problema reala. Mie imi este rusine ca s-a ajuns ca Guvernul italian sa nu vada o alternativa si sa ia aceasta masura extrema, dar ii inteleg cu atat mai mult cu cat acolo este un Guvern puternic de dreapta.

Nu este chiar domeniul meu de interes, dar nu citisem nimic pana acum in legatura cu propaganda din timpul unei conflagratii. Autoarea Mioara Anton reuseste in “Propaganda si razboi” sa ofere multe informatii interesante despre ce a reprezentat si in ce masura a influentat propaganda romaneasca cursul celui de-al doilea razboi mondial, sub forma unui text placut si usor de citit . E greu sa rezum aproape 400 de pagini ce au peste 1500 de note de subsol, dar am sa enumer cateva din capitolele volumului in speranta ca va vor starni interesul:
- “Partidele istorice. Intre salvarea interesului national si realitatea dezastrului”
- “Grupul etnic german. Intre nesupunere si compromis:minoritatea maghiara. Minoritatea evreiasca.”
- “Actiunea propagandistica romaneasca la: Berlin,Roma,Sofia,Berna,Paris si Helsinki”
- “Aici, radio BBC. Vine armata Armata Rosie!”

Nu au fost multe carti care sa ma dea pe spate, dar ceea ce am gasit in acest volum mi-a revolutionat modul de a privi propaganda. Acest termen imi era structurat vag si doar la nivelul teoretic. Dupa ce am terminat de citit toata aceasta viziune limitata mi-a fost schimbata complet. E de ajuns sa va spun ca Ministerul Propagandei condus de Mihai Antonescu initiase nu mai putin de 20 de radiouri in limba rusa pentru a-i descuraja pe soldatii Uniunii Sovietice chiar daca acestia obtineau victorie dupa victorie.

Pentru cei care au timp, garantez ca va fi o lectura placuta chiar daca nu sunteti pasionati de istorie.

Am tot evitat sa ma exprim in legatura cu acest subiect intrucat cred ca populismul asumat si sustinut de argumente de natura politica, sociala si economica trebuie sa fie apanajul unui partid indiferent de coloratura. E greu fara intrucat traim intr-o tara cu votanti needucati, care pun stampila in functie de golul din stomac. E o realitate dura si dezonoranta pentru noi ca romani, de aceea nu putem imparti in rai sau buni pe cei care utlizeaza tactici populiste. Cu toate acestea doua cazuri flagrante merita mentionate, chiar cu riscul de a fi acuzat mia oara de subiectivism.

Inainte de intalnire de la Cotroceni, Emil Boc presedintele hopa-mitica a PDL-ului arunca pe piata o serie de afirmatii grave. Mi-a atras insa atentia formularea pe care o voi mentiona in continuare din memorie:” Noi suntem un partid de centru-dreapta, care ne-am retras din Internationala Socialista pentru a intra in cea populara. Acum militam pentru cresterea salariului minim, a pensiilor pentru ca nu este posibil ca un batran sa nu-si poata procura cele necesare zilnice”. Intrebat daca a calculat repercursiunile acestor masuri Boc a raspuns senin :” Inca nu, dar o vom face”. Moderatorul emisiunii Razvan Dumitrescu a pus 2 intrebari pertinente pe care Boc le-a driblat, dar nu gratios ci in mod grosolan:Cum se poate ca partid de dreapta, sa luati masuri de dreapta si totusi sa aiba rezultate cu tenta stangista? si cum e posibil mai intai sa dai cu paru si dupa aceea sa te gandesti la consecinte? Cum a raspuns presedintele PDL-ului? ” Noi suntem de centru-dreapta , dar facem politica populatiei”

Dincolo de ineptiile lui Boc, care a venit total nepregatit la emisiune ma ingrozeste acest populism disperat la care apeleaza PDL-ul in scadere vizibila de forma, nu atat din prisma viitoarelor rezultate la alegeri, dar mai ales prin prisma viitorului economic al Romaniei in cazul in care aceasta struto-camila de stanga azi si dreapta maine va ajunge la guvernare cu vrea presedintele marinaro-jucator.

Concluzionand, ultima intrebare a moderatorului este si raspunsul meu celor care ma vor acuza de subiectivism: Credeti ca daca se putea acum in an electoral liberalii nu ofereau toata facilitatile la cei saraci si la nenorocitele astea de sindicate? Probabil au fost prosti ca nu au facut ca altii sa dea tot ce li se cere, sa obtina voturi si sa lase mostenire o Romaniei cu inflatie 20%.

P.S. Tot in legatura cu aceasta tema va invit sa cititi un articol foarte interesant al bunului meu prieten Liviu Bratescu: http://www.bratescu.ro/2008/07/09/cand-pe-stanga-cand-pe-dreapta/

Plecand de la premisa ca toata lumea stie ce a facut Mircea Badea pe post imi voi permite sa fac o serie de observatii pentru a completa isteria din jurul acestui subiect. In primul rand asemenea celui care i-a trimis mailul, nu ma uit la emisiunile lui Mircea Badea intrucat mi se pare o pierdere de timp absoluta sa ascult parerile unuia care a fost in stare sa zica “doar prostii se uita la fotbal” dovedind o ingustime a mintii iesita din comun. Cu toate acestea am prins 2-3 emisiuni in reluare lasand televizorul deschis in timp ce lucram noaptea…deci nu sunt la fel de bou ca boul care a indraznit sa i se adreseze. Problema cu acest pseudo-jurnalist este ca face parte din generatia Antena 3, o generatie de aplaudaci. Daca nu va amintiti expresiile de genul :”Nu-i asa domnule Gadea?” “Ce a zis, domnule Gadea?”, intrebari la care marele director de programe trebuia sa raspunda precum catelusul lui Pavlov.

Am sperat pentru ceva timp ca Badea va reusi sa treaca peste momentele cand nu se remarca la televizor decat prin spagate pe scaune la emisiunea de dimineata cand era doar un bagajel ce atarna de prezenta lui Teo. Slabe sperante. Demisia nu si-o va da pentru ca asta ar presupune bun-simt si un pic de creier ceea ce e clar ca nu are, dar daca Antena 3 nu va lua nici o masura intram pe un taram alunecos unde fiecare poate sa injure pe oricine la televizor. Pentru a incheia vreau doar sa mai subliniez stupiditatea si imbecilitatea afirmatiei:” Ba arhitectule…” folosita in repetate randuri ca si cum a fi arhitect ar fi chiar ceva rusinos.

Despre bacaluareatul de anul acesta nu am decat 2 lucruri de subliniat. Adomnitei “este vinovat” pentru ca in sfarsit s-au aflat golaniile pe care aceasta tagma care se considera intelectuala a profesorilor le practica an de an. Si nu doar la Bacalaureat…sau nu stiti cum profesorii de la clasa dau 10 numai celor care le rotunjesc conturile venind la pregatire in particular? Sistemul este bolnav si putred pentru ca o buna parte din dascali sunt foarte departe de ceea ce ei vor sa para. Nu mai este nici o legatura intre D-nul Trandafir si profesorii nostri care sunt acum doar niste produse ale capitalismului salbatic.

P.S. Nu inteleg in ce calitate este chemata mereu Monica Tatoiu la emisiunile de la Realitatea. Parerile si interventiile ei sunt penibile si mai stupide chiar decat mailul primit de Mircea Badea.