Revolutia din 1989 de la noi nu putea sa aiba loc daca nu existau comunistii din randul doi care sa puna la cale complotul care a rasturnat regimul Ceausescu. E o opinie persoanala care nu are darul de a scadea proportiile sacrificiilor umane din decembrie. Au existat comunistii din randul doi care au dorit preluarea puterii si impunerea unui regim mai permisiv, dar nicidecum unul democratic. Ulterior, unul dintre capii acestei miscari, Ion Iliescu a si scapat doi porumbei care au ramas antologici: “comunism cu fata umana” si ” proprietatea e un moft”. Regimul pe care istoria il va judeca aspru peste 15-20 de ani, cel de pana la alegerea lui Emil Constantinescu in 1996 va ramane mereu unul involburat tocmai pentru ca exista o contradictie intre intentia FSN-istilor si doleantele oamenilor care se saturasera. De acolo a inceput tragedia democratiei romanesti.
Cine studiaza istoria comunismului romanesc observa lesne faptul ca neavand o traditie democratica puternica, societatea romaneasca a trecut prin malaxorul comunizarii repede in primii anii de dupa 1945. Dupa un regim comunist atat de lung, nu se putea naste o democratie ca prin minune cu atat mai mult cu cat oamenii ce conduceau tara la inceputul anilor 90 nu credeau in democratie. Si nu cred nici acum.
Am facut aceasta paralela in timp pentru a ajunge la evenimentele din Basarabia care nu ma intereseaza decat sub aspect al proceselor politice. Departe de mine judecarea faptelor intr-o cheie nationalista pentru simplu fapt ca Basarabia nu reprezinta acum pentru Romania un punct de interes. Daca cei de acolo se simt romani si nu se identifica cu comunismul sunt liberi sa emigreze la noi sau aiurea. Revenind la revolta in sine, aceasta a fost din start sortita esecului intrucat “opozitia” din Moldova nu e o opozitie reala dintr-un motiv foarte simplu: Intr-un regim comunist nu exista opozitie. Daca cineva punea la indoiala caraterul comunist al regimului represiunea din aceste zile si propaganda sunt motivele de care aveau nevoie sa se convinga ca vorbim intr-adevar despre un regim comunist. Acest fapt transforma opozitia parlamentara in una de paie, ceea ce si este.
Daca erau oameni care doreau sa schimbe regimul cu adevarat, exista un singur partid de dreapta, care sprijinea revolte zilnice ale tinerilor si nu doar cele de dupa alegeri, care era capabil sa strange peste 40% din voturi si care sa se lupte pe bune cu comunismul din Moldova. Ura tinerilor basarabeni trebuie sa se indrepte spre acesti oameni politici care simuleaza opozitia, care le dau sperante false si care beneficiaza si ei asemenea nomeclaturii comuniste de avantaje.
Chiar daca nu ar fi un regim comunist ci doar unul autoritar, niciodata capitala tarii nu ar fi fost condusa de un om care nu face parte din apropiatii sau cunoscutii liderului cel mare. Comunistii sunt prea disperati pentru a face astfel de greseli flagrante. In Moldova nu exista nici o opozitie si nici “un rand doi” care sa doreasca schimbarea presedintelui. Fara acest rand doi, doar cu oameni in strada nu se poate.
M-am gandit sa nu mai deschid televizorul pe stiri timp de 2-3 zile si sa lucrez si sa citesc mai mult. Am luat aceasta decizie in speranta ca nu voi mai gasi motive sa ma enerveze, dar mai mult decat atat, citind ultimul numar din Historia, am trait o mare, mare dezamagire. Numele ei este Florin Constantiniu. Pentru cei care nu stiu cine este Florin Constantiniu este de ajuns sa amintesc ca e istoric contemporaneist, academician, autor a numeroase volume de calitate printre care si cunoscuta “O istorie sincera a poporului roman”.
Nu pot sa spun ca nutream sentimente de admiratie fata de dumnealui, dar il respectam pentru statutul sau. Ajuns la 76 de ani, Constantiniu scrie in ultimul numar din Historia un editorial/articol cu titlul ” Mai exista lupta de clasa?”. Dupa un scurt istoric al problemei, urmeaza un paragraf absolut halucinant, pe care mi-am permis sa il reproduc:
“Cand credeam ca nu mai este nimic de facut ( vorbise anterior de supunerea totala a “exploatatilor” fata de bogati ), iata ca, in Franta, un tanar factor postal, de 34 de ani, Olivier Besancenot conducatorul Ligii Comuniste Revolutionare,de orientare trotkista a creat o formatiune politica numita NOUL PARTID ANTICAPITALIST cu un program de extrema stanga. De aici din acest colt de pagina,salut initiativa lui si urez succes deplin nobilei lupte, in care s-a angajat.Ce rau ca nu exista si un Besancenot roman!”
Nu ii cunosc antecedentele, dar recunosc ca nu ma asteptam de la un academician sa incurajeze partide trostkiste cu un program de extrema stanga in anul 2009. Poate e un semnal de alarma ca de la statura dumnealui nu are nici o retinere in a-si face publice simpatiile comuniste anti-democratice.
Am urmarit cu atentie aseara emisiunea in care una din angajatele Radio Romania Actualitati si-a prezentat cazul absolut inimaginabil. Pe scurt, la postul public de radio pentru care platim toti, s-a declansat cenzura la adresa celor care indraznesc sa il critice pe Basescu. Emisiunea in care acestuia i-au fost aduse critici legitime cu privire la fratele sau si la casa fiicei sale, achizitie care nu poate fi explicata din punct de vedere financiar, a fost INTERZISA.
Problema mea nu e neaparat cu DICTATURA LUI BASESCU ( pentru ca nu ma mai mira nimic), dar ma ingrijoreaza ca exista din ce in ce mai multi oameni dornici sa il pupe-n cur fara a li se cere acest lucru…pentru ca ma indoiesc ca Basescu s-a coborat pana intr-acolo incat a cerut interzicerea unei emisiuni radio care l-a criticat. Daca a facut asta e grav.
Am intrat intr-o NEODICTATURA patentata spre sfarsitul guvernarii PSD 2000-2004 de Adrian Nastase.
Iarasi simt nevoie sa trec peste comunicatul CSM in privinta lui Gigi Becali intrucat este de o idiotenie de neimaginat. Astazi m-a interesat mai mult ce se intampla cu ocazia alegerilor din Basarabia si nu pentru ca mor de dragul Republicii Moldova ci pentru ca acolo zace unul dintre ultimele bastioane comuniste. Nu ma asteptam sa castige vreun partid de dreapta mai ales ca sunt 3 astfel de partide, dar sa castige iar comunistii cu mult peste 40% a fost un pic socant.
Ca nu exista nici un fel de cultura politica in Basarabia stiam. In continuare domina o mentalitate ultra-conservatoare, comunistii au o imagine buna mai ales in randul celor in varsta. Victoria lui Dorin Chirtoaca, candidatul dreptei la primaria Chisinaului speram sa fie un semn de revigorare a opozitiei anti-comuniste, dar am sperat degeaba. Nu am nici o indoiala ca au existat ilegalitati ( de altfel semnalate si de televiziunile de la noi din tara) si sunt ferm convins ca mai putin de 40% au votat pe comunistii. Dupa aceste alegeri raman cateva lucruri de tinut minte:
- Prezenta la vot a intrecut cu putin 50%, ceea ce in Romania e un vis
- Studentii moldoveni din Romania au batut drum lung ca sa voteze si sa ii dea la o parte pe comunist, ceea ce merita apreciat.
- Partidele asa-zise de dreapta au obtinut toate 3 intre 10 si 15% ceea ce ma face sa cred ca mergand intr-o alianta exista posibilitatea sa ii invinga pe comunist. Faptul ca exista in continuare 3 si nu unul este tipic pentru un esecher politic in cadrul caruia sunt prezenti si comunistii care sprijina intrigile si impiedica posibila alianta intre cele 3.
- Romania ramane in continuare cu un stat comunist la granita, iar sansele de relaxare a relatiilor diplomatice sunt scazute
Basarabia va ramane inca mult timp in intuneric total. Intr-o inapoiere absoluta din care va fi foarte greu sa mai fie scoasa vreodata. Urmand acest considerent, o posibila unire a Moldovei cu Romania nu trebuie si nici nu se va intrezari curand. Romania nu e pregatita sa isi lege o piata de picior.
Nu vreau sa bat gura in legatura cu evenimente discutate zilnic pana la epuizare intrucat nu-mi place sa ma plafonez vorbind in truisme. Cu toate acestea, privind per ansamblu ceva nu e in regula. Prea multa agitatie in toate mediile, prea multi disperati sa isi faca auzita vocea la televizor sa isi dea cu parerea despre una sau despre alta. Serios vorbind, parca niciodata nu a fost atata miscare.
COngresul PNL, arestarea lui Popoviciu, a lui Becali, idiotenia Elenei Basescu, ciordeala Ioanei Basescu, nesimtirea absolut inimaginabila a lui Mircea Basescu, candidatura lui Geoana,etc. Toate aceste “evenimente”, mai mult sau mai putin importante au scos din prim-plan doua lucruri semnificative, intalnirea G20 menita sa scoata lumea din criza si summitul NATO + protestele acelor idioti. Stiu doar generalitati despre ultimele chestiuni intrucat oricat m-am uitat la TV nu am reusit sa aflu prea multe din cauza marilor evenimente petrecute la nivel national.
Nu sunt atat de ingust la minte incat sa nu realizez ca foarte multi sunt interesati de cancanul arestarii lui Becali, dar pentru noi ceilalti pacatosi nu se poate face macar o emisiune in care sa nu apara vreun Breaking news despre asta?? Departe de mine ideea de a crede in vreo conspiratie insa daca nu putem fi informati despre lucruri cu adevarat importante din cauza lui Becali ( care oricum va fi eliberat maine sau peste 26 de zile) ceva nu este in regula. Ori cu mine, ori cu noi romanii in general. Intentionat ma includ in ambele elemente ale acestui aparent antagonism pentru ca intr-un final o sa ajung in fata unei alegeri intre a arunca televizorul la gunoi sau a incepe sa ma uit si eu numai la astfel de stiri.
Nu am pretentia unui intelectual care nu asculta manele, nu bea alcool si nici nu se uita dupa fundurile femeilor pe strada pentru ca nu se cade, dar vreau sa am posibilitatea sa ma uit ori la tatele asistentei lui Mihai Morar ori la stiri serioase. Recunosc, am momente cand citesc CanCan si ma uit la Capatos cu aceeasi voluptate cu care ma uit si la Money Chanel, dar chiar sa imi fi redusa si singura sansa de a urmari ceva serios e prea de tot. E clar ca ceva nu e in regula.
Am constat cu placere ca am cativa oameni care imi intra pe blog constant ( ceea ce ma obliga intr-un fel) motiv pentru care lui Aurel, am sa ii raspund prin intermdiul acestei postari.
Intr-un comment dat anterior m-a intrebat daca eu nu am fost de partea lui Tariceanu si de ce il sustin acum pe Crin sugerand ca m-as da dupa cum bate vantul. Sunt cateva aspecte ce trebuie lamurite.
1. Eu neavand nici o functie sau vreun alt avantaj de pe urma PNL, conteaza prea putin cu cine sunt sau nu sunt eu.
2. Eu sunt un liberal si atat. EU as putea fi in ultima instanta un liberal chiar si daca nu as fi inscris in vreun partid sau as fi inscris la PDL . Nu se intelege in general un lucru: liberalismul sau a fi liberal, finalmente nu e un lucru care azi il faci maine nu il faci. Eu vorbesc de oameni cu credinta intr-o idee politica nu ceea ce vedem de multe ori la televizor ca reprezentanti PNL. Liberalismul, ca sa parafrazez un bun prieten, e un mod de raportare la viata, la ceilalti si in ultiima instanta la sine. Astfel ca nu am nici un motiv sa ma dau dupa centrul puterii. Un profesor de la facultate ne explica faptul ca liberali nu sunt cei autodeclarati ci acei oameni care practica liberalismul si in viata de zi cu zi ( involuntar as mai adauga eu)
3. L-am sustinut pe Tariceanu pentru un motiv simplu: am un respect deosebit pentru modul cum a condus partidul atacat fiind de acest presedinte nociv, Traian Basescu. Presedinte care, fara nici o urma de indoiala, nu are o gandire in sensul democratiei. El si-ar dori tare mult sa conduca in stilul lui Carol al II-lea dupa 1938. Asta ar fi visul lui. Sa scrie lumea numai bine despre el si despre fiicele lui, sa existe doar PDL, sa nu aiba adversari si sa beneficieze de un numar de pupincuristi care sa ii explice ce bine ii sta chelbos zilnic.
4. Il sustin pe Crin pentru ca reprezinta un bastion de liberalism. Poate ultimul. E un tip foarte ok, cu un discurs bun, cu substanta in discurs. Mai cred ca asemenea lui Tariceanu chiar gandeste liberal. Daca o parte din capii liberali l-au vrut sef la PNL eu il sustin nu pentru ca e seful partidului in care sunt inscris, pentru ca nu mi-e sef prin nimic. Il sustin pentru ca NU SE MAI POATE CU BASESCU, dar si pentru motivele expuse anterior.
In speranta ca am raspuns la intrebarea lui Aurel, inchid aceasta postare cu speranta ca romanii isi vor da seama ca directia in care ne indreptam cu Basescu nu e cea corecta.
Inainte de toate, am decis sa schimb titlul blogului. Astfel scap de intrebarea pe care am primit-o in repetate randuri, dar imi manifest si simpatia fata de un om care chiar merita. SIMPLU…CRIN PRESEDINTE!
NU am mai scris p-aici de ceva timp din mai multe considerente pe care am sa le si detaliez putin pentru ca as vrea sa mai scriu cate ceva in zilele care vin.
1. Ordinea este aleatorie. Nu am mai scris pentru ca sunt un pic dezamagit de ceea ce se intampla in PNL. Am fost sustinatorului lui Tariceanu pentru ca am preferat sa ma multumesc cu cat am decat sa ma visez rege si sa ajung cersator. Cred cu indarjire ca al nostru Crin Antonescu ar fi un presedinte mult mai bun ca Basescu, dar nu stiu daca se va putea bate cu Basescu daca mass-media si oamenii de rad nu se hotarasc sa-l scuipe pe Basescu afara. E greu.
2. Nu stiu cum dracu, da’ mi-o disparut bloggu de pe Google. Lucrand in domeniu cunosc fenomenul, dar sa se intample unui blog e ceva curios.
3. Am preferat sa vbesc mai putin si sa fac mai multe pentru ca timpul e scurt si simt uneori ca imi pierd timpul cu lucruri prea mici in conditiile in care as putea face lucruri mai importante. De ex. am inceput sa citesc cel putin 3 ore pe zi si asta imi creeaza o stare de confort.
4. Am preferat sa nu mai scriu nici despre baietii mei de la Rapiduletz ca sa nu-i deochi 
Toate cele bune.
P.S. Vreau sa salut intentia ( in sfarsit ) unei bune prietene de a-si face blog: Sclympy
Dupa cat de mediatizata a fost moartea lui Marian Cozma nu sunt multe lucruri de spus. Pe mine ma amarasc atat de mult astfel de evenimente incat mi se pare ca mereu am cuvinte prea mici pentru a descrie drame atat de mari. Tot ceea ce am avut in minte in ultimele zile se invarte in jurul intrebarii daca Marian Cozma poate vedea de undeva de sus ceea ce se intampla. Plecaciunea oamenilor in fata lui Marian Cozma a fost absolut emotionanta. Ma incearca o senzatie de oarecare frustrare ca oamenii de valoare sunt atat de putin vizibili in mass-media cand traiesc chiar daca sunt componenti ai echipei nationale. Probabil asa e scris…dupa oamenii de valoare sa nu ne uitam decat cu lacrimi in ochi.
Dincolo de faptul ca as vrea sa stiu daca vede iubirea cu care e intampinat peste tot, ma mai urmareste ceea ce a zis Paunescu acum cateva momente. Astfel de evenimente tragice ne valorizeaza. Am vazut reportaje bine realizate, cuvinte bine asezate de la reporteri care alta data ne stalceau urechile cu limbajul de lemn, comentarii lacrimogene, dar extrem de coerente de la omul, care a resimtit drama cel mai puternic, tatal handbalistului. Nu a fost un carturar, dar a reusit prin cuvinte simple sa cucereasca pe toti care l-au privit. Nu a ezitat sa bata palma cu oamenii care venisera sa ii aplaude fiul pentru ultima data si sa le spuna cu gras sfarsit: ” Nu va trimiteti copii afara, pastratii acasa”.
Daca am convingerea ca Marian Cozma a vazut de undeva manifestarile de astazi, ma gandesc cum reusesti, ajuns sus pe taramul fericirii, sa privesti atatia oameni indurerati. Sigur vede, dar nu poate face nimic. I-am vazut acum prietenii devastati veniti la Pitesti sa il intampine pe cel care le-a fost fratele din copilarie si pe Petre Cozma ramas fara lacrimi.
L-au intampinat cu un banner mare: “Pentru un munte de om, un ocean de lacrimi” . Oare el vede?
Parcurgand de curand “Stalinism pentru eternitate” a lui Vladimir Tismaneanu, am avut placerea de a reciti cateva texte simpatice in legatura cu Elena si Nicolae Ceausescu. Cu voia dumneavoatra, am sa imi permit sa copii cateva din aceste pasaje absolut amuzante acum, dar propovaduitoare de suferinta in trecut.
Corneliu Vadim Tudor:
“Ne bucuram pentru existenta providentiala a acestui om, atat de profund atasat de pamantul nostru strabun, ar trebuie sa ne bucuram pentru tineretea sa vesnica, ar trebui sa fim cu totii recunoscatori pentru faptul ca-i suntem contemporani si sa-i multumim pentru toate acestea. Numai datorita vointei sale sintem acum cu adevarat stapani in casa sufletelor noastre”
Rezolutia oficiala a Congresului al XIII-lea al PCR:
“In ansamblul grandioasei opere de edificare a noii oranduiri se detaseaza cu deosebita stralucire marile impliniri din perioada inaugurata de Congresul al IX-lea al partidului, legate indistructibil de activitatea prodigioasa, desfasurata cu clarviziune si profund spirit creator, cu pasiune revolutionara si fierbinte patriotism de tovarasul Nicolae Ceausescu,secretar general al partidului, presedintele Republicii, ctitorul Romaniei moderne (!!), eroul national, care slujeste cu netarmurit devotament interesele supreme ale intregului popor si sub a carui conducere inteleapta poporul roman a obtinut in ultimele decenii- peioada intrat definitiv in constiinta natiunii noastre drept “Epoca Ceausescu”- cele mai bogate realizari din intreaga sa istorie ( !! )”
Ana Muresan ( fost ministru al Comertului Interior in perioada ceausista )
“Cu sentimente de inalta stima si dragoste, adresam pretuirea si recunostiinta noastra tovarasei Elena Ceausescu pentru bogata sa activitate pe care o desfasoara in conducerea partidului si statului, in elaborarea si infaptuirea politicii interne si internationale a Romaniei socialiste, pentru dezvoltarea cercetarii stiintifice, a invatamantului si a culturii, pentru pretioasa indrumare pe care o acorda Consiliului National al Femeilor ( !!! ), pentru generozitatea si dragostea cu care actioneaza pentru progresul tarii, bunastarea poporului, intarirea si ocrotirea familiei, cresterea si educarea tinerei generatii”
Brrrr….
Nu am tinut secret faptul ca il simpatizez pe Tariceanu si apreciez modul in care el a condus partidul. Chiar daca procentul care se apropie de 20% a fost umflat de banutii pe care i-a dat primarilor din teritoriu, meritul lui Tariceanu este acela de a fi conferit PNL-ului ceva rar in politica noastra romaneasca, MANDRIA. In primul rand mandria de a nu fi cedat presiunilor demente exercitate de Basescu. Mandria de a nu se fi transformat intr-un BOC obedient cand putea sa faca asta. Ajunsi in acest punct, cred ca se cade sa fac 4 mentiuni pentru a combate eventualele critici.
1. Probabil a fost influentat de Patriciu. Chiar daca a fost influentat de Patriciu, sa fii partenerul unui burghez adevarat ca Dinu Patriciu este mai onorant decat umilul servitor al lui Basescu.
2. Fara indoiala ca o buna parte din meritele lui Tariceanu se datoreaza si consultantilor de care a beneficiat si ma gandesc aici in primul rand la Dan Andronic. Sa iti alegi corect oamenii care sa te sprijine este o calitate rara.
3. A facut multe alegeri gresite, dar se cade ca macar cateva merite sa ii fie recunoscute inainte de a-l rastigni: cresterea economica, faptul ca s-a opus dementei legi de marire a salariilor profesorilor, pastrarea unui climat constitutional ( de abia de acum inainte o sa incepem sa apreciem acest aspect ).
4. Apropierea de PSD a fost una conjucturala fara de care nu puteai guverna. A fost un compromis pur politic pe care liberalii il vor accepta ca atare.
Dincolo de aceste fapte, in traditia bunelor decizii luate in momente cheie ( vezi negocierea in forta cu PDL si ramanerea in opozitie ) Tariceanu ar demonstra ca este un valoros om politic daca i-ar lasa locul lui Crin Antonescu. Observatia facuta de Fenechiu acum cateva zile, poate fi un semnal in acest sens. Tariceanu nu trebuie sa plece pentru ca a fost un presedinte si un prim-ministru prost. Tariceanu trebuie sa faca un pas in spate pentru ca partidul are nevoie de un aer nou, de un om neuzat precum Antonescu. Mai mutl decat atat, Calin Popescu Tariceanu, printr-o retragere de onoare si-ar acorda sieri posiblitatea de a reveni mai tarziu, cu aura omului care intelege mecanismul politic. Cred ca ar fi apreciat de multa lume un astfel de gest, ce ar trimite PNL-ul acolo unde ii este locul la 30%.
P.S. Pentru imbecilii care mereu imi dau commenturi cretine la postarile despre PNL, tin sa repet ca nu am nici o functie in PNL, la nici un nivel si nici nu imi doresc asta acum. Este o simpatie si o optiune personala pe care o am de cand m-am inscris in PNL in 2006.
